Fiecare pas îl făceam încet,fiecare mişcare era legendară.Trăiam închisă acolo.Mă simţeam împlinită pentru că fiecare dans,fiecare clipă,fiecare cuvânt,fiecare silabă,fiecare literă făceau parte din tine.Nu!
Era fals,dar ideal.
Apa era mai albastră şi avea sclipiri nocturne.Vorbeam în fiecare zi,din obişnuită obsesie.Valurile se izbeau de pietre şi mă mă-ndemnau să apăs tastele uzate ale telefonului.
Stupid de fain,când fiecare semn de la tine însemna ceva.
Când?
..... şi acum.
Poza:Lmma
Un comentariu:
Mai posteaza ceva nou !
Trimiteți un comentariu